teodorin

06 decembrie 2018

Niciun comentariu

România – Gradina Maicii Domnului

Părinții și Țara să nu-i vorbești de rău niciodată. Noi, cei care încă simţim româneşte, ar trebui să fim recunoscători divinităţii pentru darul de preţ numit simplu: România. O țară binecuvântată, o Gradină a Maicii Domnului !

Faptul că ne-am născut şi am crescut într-un cadru natural pitoresc, cu munţi ce se înalţă până la cer, cu ape limpezi şi cristaline, în care se oglindeşte cerul, este o binecuvântare.

Avem o ţară frumoasă nu doar din punct de vedere geografic. O locuire permanentă de peste 7000 de ani, cultura bogată, obiceiurile şi tradiţiile, portul popular, oamenii locurilor, cei d’aci, întregesc acest tablou care ar trebui să ne facă să coştientizăm că suntem deţinătorii unei comori, pe care trebuie să o preţuim şi să o facem cunoscută lumii întregi.

Carpaţii, Marea Neagră, Dunărea, Delta, Transfăgărăşanul şi alte frumuseţi autohtone reprezintă adevărate motive pentru care să ne iubim ţara.

Castelele impunătoare, lacurile de legendă, cascadele spectaculoase, peșterile neumblate și mânăstirile încercate de timp, sunt alte motive pentru care trebuie să ne prețuim și să iubim locurile unde ne-am născut.

Fiecare coltişor din România ascunde locuri minunate, care încântă privirea şi alină sufletul. Există printre acestea, câteva obiective reprezentative care definesc frumuseţea acestei ţări, pe care nu ar trebui să le ratăm.

Nu este o selecție pe baza unor criterii riguroase, ci mai degrabă una cât se poate de subiectivă. Dar sunt locuri frumoase din România, pe care ar trebui să ne propunem să le vedem, măcar odată în viaţă:

LOCURI DE POVESTE, LACURI DE LEGENDĂ...

 

Pestera Scarisoara, Judetul Alba

Situata in Muntii Apuseni, la aproape 40 km distanta de orasul Campeni, in partea de nord-vest a judetului Alba, in satul Garda de Sus, Pestera Scarisoara este una dintre cele mai mari pesteri de gheata din Romania. Declarat monument al naturii si un rezervatie speologica, pestera este faimoasa pentru ghetarii, vechi de mai bine de 3000 de ani. Pentru a ajunge acolo de la Bucuresti, trebuie sa conduci circa 480 km.

 

 

Delta Dunarii

Unică în Europa, Delta Dunării este un univers sălbatic de o frumuseţe greu de descris în cuvinte.

Imaginea pelicanilor care își duc nestingheriți traiul și a nuferilor plutind mândrii pe întinderea apei îți răsfață cu siguranță imaginația. O plimbare de câteva ore în leagănul valurilor de pe brațele Dunării este un alint pentru suflet. Delta Dunării este cea mai bine conservată dintre deltele Europei şi înglobează un univers exotic, cu o faună şi o floră impresionantă.
Peste 1830 de specii de copaci şi plante, peste 2440 de specii de insecte, 91 de specii de moluşte, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări şi 44 de specii de mamifere fac din Delta Dunării un complex natural mirific, supranumit Raiul păsărilor şi a peştilor. Să te plimbi cu barca pe canale şi lacuri, să asculţi freamătul stufului şi zgomotele naturii este o binecuvântare pe care sufletul o merită!

 

Cazanele Dunării

La intrarea Dunării în țară, privirea trecătorului va fi răsplătită cu un tablou natural de basm. Este vorba despre Cazanele Dunării, un sector de o frumuseţe unică din Defielul Dunării. Strălucirea apei în soarele dimineții îți ia privirea, iar muntele de la malul din fața ta pare că se dă cu smerenie din calea prea-mândrului fluviu.

Unul dintre cele mai atractive şi mai admirate puncte de pe traseul Cazanelor Dunării îl reprezintă chipul lui Decebal sculptat în stâncă. 12 sculptori au lucrat la ceea ce avea să fie cea mai mare sculptură în piatră din Europa, înalta de 55 de metri şi lată de 25 de metri.

Aici, la Clisura Dunării totul e lirism și măreție, poezie și glorie. Mai impunătoare decât statuia lui Decebal este doar curgerea grăbită a Dunării care, fără pic de sfială, da la o parte munții din calea ei pentru a ajunge acolo unde soarta i-a dat să ajungă: în mare.

 

Cimitirul vesel de la Săpânța

Când ai ieșit ultima oară zâmbind dintr-un cimitir? (…fără să consideri că ai suferi de anomalii neurologice care te plasează alături de criminalii în serie.) Dacă vizitarea unui cimitir nu ți-a transmis niciodată bună dispoziție, merită să ajungi până hăt la granița de nord cu Ucraina, în satul care a învățat să sfideze moartea și să o privească cu veselia tipică omului rustic. Locul este o adevărată manifestare a artei, o imagine total opusă peisajului sumbru la care te aștepți când intri într-un cimitir. Este presărat cu cruci de mormânt pictate în culori vesele ce conțin scene ilustrative din viața celor trecuți în neființă. Defuncții sunt reprezentați caricatural după meseria pe care o aveau (tăietor de lemne, agricultor, cizmar etc), activitatea cărora îi dedicau cea mai mare parte a timpului (frământarea pâinii, țesutul) sau în funcție de scena morții. Sub fiecare sculptură vei găsi câte un epitaf alcătuit cu dibăcie (și ironie), câteva versuri care povestesc moartea celui care se odihnește acolo și, de multe ori, o ilustrare hazlie a viciilor acestuia din timpul vieții.

 

Lacul albastru

Lacul Albastru, monument al naturii, este o arie protejată de interes naţional, situat în judeţul Maramureş, pe teritoriul administrativ al oraşului Baia Sprie. Rezervaţia naturală reprezintă o întindere de apă de formă eliptică, având o adâncime de până la 4 metri. Apa provine din precipitaţiile infiltrate în lucrările unei vechi excavaţii miniere.

Lacul este unic în Europa datorită felului în care s-a format şi datorită unei proprietăţi pe care acesta o are şi anume că-şi schimbă culoarea în funcţie de anotimp (poziţia soarelui, temperatura apei). Primăvara lacul are culoarea albastru deschis şi albastru închis, vara are culoarea verde închis, uneori cu reflexe de smarald, iar toamna acesta devine verde închis şi uneori maro.

 

Mocănița de pe Valea Vaserului

De luni până sâmbătă, din mai și până în octombrie, de 84 de ani, locomotiva Mocănița străbate aceeași 21,6 kilometri între Vișeu și Paltin pentru a transporta lemne și pentru a încânta turiști. Ultima locomotivă cu aburi din lume o ia din loc la 9 dimineața, te poartă prin plaiuri mureșene unde natura abia a fost atinsă de mâna omului și te aduce înapoi abia la la 3 după masă. Dacă vrei să te bucuri cât cuprinde de drumul asta, îți trebuie musai o companie pe măsură, fie ea și compania unei cărți de suflet.

 

 

Lacul Capra

Bine ascuns in inima Muntilor Fagaras, Lacul Capra, lac glaciar, este situat la o altitudine de 2.241 de metri. Lacul impresioneaza prin apa albastra si prin peisajul sau, fiind un loc foarte bun pentru cei care iubesc natura si munti. Pentru a ajunge acolo de la Bucuresti, trebuie sa conduci aproximativ 250 km, o excursie care va dura aproximativ 3 ore.

 

 

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului, este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Romania, situate in partea de nord-est a tarii, in judetele Neamt si Harghita, la 372 km de Bucuresti. Canionul a fost sapat de apele Raul Bicaz si serveste ca un pasaj intre provinciile romanesti Moldova si Transilvania. Drumul de-a lungul celor 8 kilometri de ravene, de multe ori in serpentine cu roci de pe o parte si prapastie pe de alta parte, este unul dintre cele mai spectaculoase din tara.

 

 

Cascada Cailor

La o aruncătură de băț de stațiunea Borșa (iar când citești asta, în minte ți se aciuează sigur Vârful Rodnei din apropiere și momentele de strădanie infantilă când încercai să-i memorezi înălțimea), apele pe care zăpada și ploile le adună cu sârguință într-un circ glaciar, se răsfrâng cu tot elanul peste Podul Cailor. Ce reușește să facă apa în vâltoarea ei? Reușește să dea naștere celei mai mari cascade de pe întinsul României care, privită de jos către înaltul celor 90 de metri ai săi, îți pare ca și cum cerul s-a deschis și aruncă de acolo șuvoaie argintii peste Pâmântul fără de-apărare.

Iar zgomotul apei ce cade în trepte aduce cu el o liniște cerebrală. Ca și cum gândurile nu s-ar mai auzi pentru că tu nu ai mai fi deloc capabil să le legi firul și numai apa și-ar mai putea croi loc printre cotloanele minții.

Arzi de nerăbdare și parc-ai vrea să te teleportezi degrabă într-acolo? Ei bine, chiar dacă ai zbughit-o deja în mașină și te îndrepți spre stațiunea Borșa, află că de-acolo poți, fie lua telecabina, fie, dacă bocancii promit să mai țină de-o urcare pe munte și pelerina de ploaie nu te-a dezamăgit niciodată, să te încumeți la o drumeție de o oră jumate care să te înalțe vreo 200 metri. Și știi cum o să-ți pară drumul până acolo? Ca și cum imnuri folclorice românești ți-ar cânta simpatice la ureche, iar munții românești, așa cum numai ei știu să o facă, ți-ar înrobi simțurile.

 

Mânăstirea Voroneț

Albastrul de Voroneț este culoarea care a văzut o jumătate de mileniu și căreia nu i s-a aflat niciodată formula.

Indiferent din ce zonă a țării vii (și nu spune nimeni că țara noastră nu ar avea dimensiuni considerabile), Bucovinei îi datorezi măcar o vizită la câțiva ani. Îi datorezi ei și îți datorezi ție din când în când un refugiu în acest colț nordic de țară, unde tradițiile și istoria sunt încă extrem de prezente și puternice, iar oamenii par exact cei despre care vorbeau basmele când descriau personaje „cu inimă curată, deschisă”. Cum ne-am putea vreodată făli cu „Capela Sixtină a Estului” și cu al ei „albastru de Voroneț” dacă nu ne permitem când și când să ne retragem acolo și să-i citim poveștile biblice redate cu măiestrie în picturi ce au văzut mai bine de jumătate de mileniu. Da, poate că nu are nimic din opulența marilor biserici catolice din vest, dar concurează cu ele fără tăgadă. Îmbrăcată veșnic în misterul formulei cu care s-a obținut acel azur atât de trainic, Mănăstirea Voroneț te-mbie la rugăciune, la reculegere și la întoarcerea către tine, cel din interior; și o să te surprinzi comportându-te întocmai, indiferent de cât de aspru te-ai arăta în judecată față de credință sau oricât de departe-ai fi de ea în viața de zi cu zi. Ia-ți timpul necesar și închide-ți telefonul în vreme ce te plimbi pe aleile din curtea mănăstirii, în vreme ce îi deslușești picturile sau asculți pledoariile maicilor pentru că această moștenire lăsată de Ștefan cel Mare acum 500 de ani, nu poate fi văzută în grabă, printre rânduri de mailuri.

 

Podul lui Dumnezeu

Ponoarele este un sat situat in judetul Mehedinti, Oltenia, Romania, la circa 335 km de Bucuresti. Aici se poate gasi un deosebit monument al naturii numit Podul lui Dumnezeu, un pod natural format atunci cand plafonul unei pesteri s-a prabusit. Podul este de fapt o stanca sub forma unui arc de 4 m grosime, cu o deschidere de 25 m si o lungime de 50 de metri. Legenda spune ca Diavolul a trait in Ponoarele Pestera. Localnicii i-au cerut lui Dumnezeu sa-l alunge, si Dumnezeu a lovit cu palma tavanul pesterii, care s-a prabusit si a blocat intrarea in pestera. Dar Diavolul a scapat de cealalta gura a pesterii si a urcat Stanca Diavolului, un loc unde tinea oamenii care intrau in pestera, uneori inecandu-i in lacul Zatonul Mare.

 

Mânastirea Corbii de Piatră

Mânastirea unde se trăiește taina începuturilor

Mânăstirea Corbii de Piatră se numără, cu siguranță, printre ansamblurile unice în România. Așezământul se află în județul Argeș, comuna Corbi, satul Jgheaburi. Încăperile sale, modelate cu trudă în stânca dură și-n zgomot viu de daltă și ciocan, se aseamănă, într-o bună măsură, celor de la Bozioru, județul Buzău. Cei care au avut șansa de-a vedea vestigiile din Cappadocia (Turcia) or să remarce, păstrând proporțiile, similitudinile existente între refugiile creștine săpate în stâncă în acea zonă și mănăstirea argeșeană.

În documentele ce-au ajuns până la noi, așezământul monahal apare consemnat prima dată pe la 1512. Hrisoavele spun că, pe la începutul secolului XVI, Magdalina, o femeie de neam boieresc, rânduiește din nou o obște mănăstirească în acele locuri, străbătute de către Râul Doamnei. La acel moment, lăcașului îi fusese atribuită menirea de mânăstire de maici, însă nu după multă vreme locul acestora a fost luat de călugări. Despre Magdalina, călugărița care a repus în valoare așezământul la început de secol XVI, se afirmă că ar fi fost înrudită cu domnitorul Neagoe Basarab.

Printre cunoscători și pasionații de istorie, unii susțin că munca cioplitorilor a fost începută cu „doar” câteva secole în urmă. Alții afirmă că locul avea o semnificație importantă încă din străvechime, când asceții cultului zamolxian scrutau seninul Cerului în căutarea sensurilor vieții. Adevărul? Îl știe Cel de Sus!

 

Transfăgărășan

Curbele impresionante ale Transfăgărășeanului au dus vestea acestui drum șerpuitor care înfruntă Munții Făgărașului departe de granițele ţării. Poate datorită curajului său de a înfrunta fără teamă înalții Munți ai Făgărașului și a uni Muntenia cu Transilvania. Este un drum sălbatic, în ciuda cuceririi de către om, unde forma muntoasă abruptă se îmbină armonios cu șoseaua, iar valea propune peisaje de rămas în suflet. Muntele aleargă la vale, însă tu te poți opri seren pe marginea drumului pentru a admira plenitudinea. Și aerul dulce de munte.

Istoricul acestui drum este legat de Nicolae Ceaușescu, cel care a dorit un drum strategic  care să traverseze munții Carpați și care să fie puntea de legătură între Transilvania și Muntenia. Iată o listă cu lucruri pe care aproape sigur nu le ştiai despre Transfăgărăşan:

 

1. Potrivit celor de la Top Gear, Transfăgărăşan este cel mai impresionant drum din lume;
2. Transfăgărășan începe în comuna Bascov, Județul Argeș de lângă orașul Pitești
3. În apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, ajunge la altitudinea de 2042 m;
4. Construcția lui s-a întins pe o perioadă de aproximativ patru ani și jumătate, lucrările fiind începute în martie 1970 și finalizate în septembrie 1974;
5. Drumul trebuia să poarte numele lui Nicolae Ceauşescu, dar acesta a refuzat; așadar pentru că traversa masivul muntos Făgărăș, a primit acest nume;

6. Au fost dislocate aproximativ 3 tone de piatră, au fost folosite 83 tone de oțel, dar și 6520 tone de dinamită, dintre care numai 20 de tone pentru pentru tunelul Capra-Bâlea;
7. Lungimea sa este de 92 de kilometri, însă cea mai dificilă porțiune se întinde pe o distanță de 13 kilometri, între Lacul Bâlea și Cascada Bâlea;
8. Acesta străbate nu mai puțin de 830 de podețe și 27 de viaducte;
9. Aici regăsim și cel mai lung tunel din țară care poartă numele de Bâlea și care are o lungime de 887 metri, înălțime de 4,4 metri și o lățime de 6 metri;
10. Transfăgărășanul face parte din DN 7C și este deschis numai câteva luni pe an, de obicei la începutul lunii iulie, până la sfârșitul lui octombrie

 

Barajul Siriu, județul Buzău

Barajul Siriu se deschide in fata vizitatori ca o intindere fara margini de apa. Siriu este un lac artificial, situat pe partea superioara a raului Buzaului. Barajul Siriu este o destinatie excelenta pentru pescarii, care pot gasi aici pastrav. Satul Siriu este situat in partea de nord-est a judetului Buzau, la aproximativ 164 km de Bucuresti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *